Oriunde în lume există o astfel de școală. Propriile alegeri ne pun fără milă la colț, șefii lipsiți de suplețe sufletească ne obligă să stăm cu genunchii pe cojile de nuci ale umilințelor de tot felul, prietenii ne lovesc năucitor cu palma după ceafă din senin. Se întâmplă ca organismul să ne trădeze și el. Sunt oameni care au realizat cât sunt de singuri cu adevărat pe un pat de spital sau la bătrânețe.
Dumnezeu a admis suferința ca probă de foc la școala vieții cu unic scop: să ne facă mai buni.
Un om adevărat se va feri să repete cu alții scenele care i-au produs lui multă suferință! El nu va spune altuia cuvintele sau insultele care l-a rănit de moarte pentru că în momentul în care a primit aceste săgeți otrăvite ce s-au înfipt în dreptul inimii pe pieptul dezgolit mișelește de atacator, a spus:„Eu nu voi face niciodată la fel!”
De câte ori ni se pun piedici, ni se fură viața prin diferite mijloace, suntem „biciuiți în public pe nedrept” este un prilej să făgăduim că nu vom fi niciodată la fel ca oamenii răi pentru care câștigul suprem ar fi să ne umple sufletele de cocleala urii generalizate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu