Titlul de glorie deșartă al unor oameni

Mulți oameni își fac un titlu de glorie din a fi de temut. Ei și-au făcut o profesiune de credință din a băga frică în toți semenii cu care interacționează. „Am vorbele mereu la mine”, am auzit afirmând pe cineva care este mândru că operează deschis și fără anestezie sufletele oamenilor cu bisturiul ascuțit al cuvintelor.
Să arunci bolovanii vorbelor pretutindeni și să fii mândru de asta?
„Îmi știu toți de frică”, am auzit pe altceva la fel de mândru că răspândește teroarea pe oriunde trece.
Astel de oameni, chiar dacă dețin o funcție importantă, după ce o vor pierde, ajung cumplit de singuri...
„Am relații și îi termin! Vor vedea ei!” Personal, mi se pare un om foarte foarte slab cel care-și rezolvă problemele prin relații. Să apelezi la intermediari să iei un examen, să te angajezi, să te răzbuni pe cineva și să te mai și lauzi?
„Au încurcat-o cu mine! Cu mine nu le merge” sunt de fapt replici ale neputinței care ascund multă frustrare și multă amărăciune sufletească.