sâmbătă, 9 iulie 2016

Hamal al poftei


-Nuța s-a dus cu tot ce am avut de preț, dar dacă-mi pică vreo femeie-n mână, amenința cu ochii ieșiți din orbite păgubitul...
-Ai grijă să conduci atent că sunt și eu cu tine. Eu nu vreau să mor. Da' ia uite ce tipă frumoasă stă la ocazie la Județean. O fi venind din străinătate cu valizele astea cu mâner imense. Bune au ieșit drăciile astea. Bagaj pe roate, cine dracu a mai pomenit.
-Mă, e frumoasă! S-o luăm?
-Sigur. Fiindcă tu ești șoferul, iar mașina este a ta, te las să te bucuri primul de grațiile ei. Găsim noi vreun câmp și o păcălim. Noi suntem doi bărbați în toată firea.
„Blestemată fie clipa în care-am oprit!”
Am coborât politicos să o ajut să-și așeze bagajele în portbagaj și i-am văzut toate formele generoase prin rochia modernă de piele. Decolteul și copsele erau superbe. Ochii ne-au dat de gol, fiindcă fata ne-a avertizat:
-Am făcut carate, băieți. Am băgat pe mulți care au vrut să-și bată joc de mine în spital.
-Domniță, avem noi fețe din acelea? V-am luat din politețe. O fată ca dumneavostră nu merită să stea în drum cu atâta bagaj. Ne scuzați că nu avem o mașină mai de lux. Unde vreți să mergeți?
-La Valea Screzii, spuse fata simplu. Vă plătesc tot. Am bani și achit drumul făcut special, că înțeleg că direcția voastră este alta. Sau mă lăsați la intersecție.
I-am făcut semn cu ochiul șoferului. Câteva minute de mers și ne aștepta fericirea supremă. Eu coboram sub un pretext oarecare și așteptam răbdător, iar după ce prietenul meu își rezolva problema, pleca el și urcam eu.
Livezile pustii cu drumuri de țară se arătau la orizont. I-am spus șoferului că vreu să cobor. Fata a zâmbit și a repetat:
-Băieți, am făcut carate! Nu glumesc cu voi.
Șoferul a demarat în trombă. Inima îmi bătea în piept cu putere. După cinci minute, mașina s-a întors. Fata a deschis ușa cu tupeu, spunându-mi:
-Urcă! Ce vrei?
-Vreau ce a vrut și celălat de la tine! Dă-mi ce i-ai dat și lui.
-Bine, a răspuns calmă. Atunci ia!
Mi-a dat un pumn în piept de mi-a tăiat răsuflarea. M-a tras din mașină și mi-a mai înșurubat un picior după gât.
-Mai vrei? Șoferul nu mai poate să se miște. O să-l dai pe brațe de la volan. V-am dat ce ați vrut. Acum deschide portbagajul. Ia trolerele și mergi!
Eram hamalul jalnic al poftelor.
-Mai repede că mă enervezi! Te doare? Sunt vinovată că m-am apărat de voi?
Am mers aproape doi kilometri târând bagajele. Ascunsă printre meri și peri se afla o căsuță bătrânească.
-Urcă-le pe scările de lut, bagă-le în casă și fugi cât te țin picioarele, dacă nu mai vrei o porție!
I-am dus bagajele la destinație, a spus grăbit „sărut mâna” și m-am jurat că nu voi mai pune niciodată la cale o astfel de cucerire...