marți, 5 iulie 2016

Răzbună-te pe dușmani iertându-i!


Nu am crezut niciodată că aceasta este cea mai profundă formă de răzbunare. Îmi plăcea cum sună replica lui Hașdeu din Răzvan și Vidra: „Răzbunarea cea mai crudă este când duşmanul tău/E silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsu-i rău”, dar sincer...nu dădeam doi bani pe ea!
Dincolo de măiestria artistică, mi se părea o dovadă de slăbiciune cruntă, să ai pe dușmanul tău în mână și să-l lași să plece. Să-l poți aduce la picioarele tale, așa cum ai fost tu la ale lui, când te-a rănit fără scrupule și să-i întinzi mâna să se ridice.
Târziu mi-am dat seama că există mulți oameni care se-mbolnăvesc de ură gratuită pe acest pământ și ar trebui să ne fie  milă de ei. În momentul în care devii ca ei, te-au contaminat și bucuria lor va fi fără limite!
Pentru cei care urăsc binele și frumosul, depreciază tot de este viu și pot atinge, există răzbunarea constructivă care constă în:
-Să trăiești viața cu demnitate, fără să te târăști prin noroaiele grijii altora, ci să cauți tu un loc luminos, pur, care să-ți ofere confort!
-Să-i ierți pentru că sunt bolnavi de ură, fiind astfel chinuiți în orice moment al existenței lor. Nu se cade să-i mai lovești și tu, chiar dacă îți stă în putere să o faci.
-Să investești în succesul tău, să aibă ce comenta despre viața ta!
-Să nu cumva să nu iei măsuri împotriva contaminării, căci vei fi un om pierdut. Devenind la fel de rău ca dușmanul tău, ai pierdut pentru totdeauna bătălia!!!