Pe vremea când nu existau mallurile, bunicii și părinții își luau de mânuțe copiii și îi duceau la iarmaroc. În ziua aceea era mare sărbătoare. Pe tarabe străluceau în soare cocoșei de zahăr cu pene roșii și creste albastre, căsuțe din turtă dulce, pălării negre de carton, ochelari cu rame de plastic și lentile de celofan pentru copii, mingiuțe umplute cu rumeguș și legate cu elastic. Jucăriile acelea cu suflet își alegeau stăpânii, îi priveau duios și le întindeau mânuțele implorându-i:
-Ia-mă, ia-mă cu tine și joacă-te cu mine!
Atunci copilul se oprea și întindea degetele cu milă să prindă mânuța jucăriei cu suflet:
-Ai bani să cumperi, copile, întreba vânzătorul tuciuriu? Hai, pleacă de-aici și lasă jucăria! Ce-mi întinzi mâna plină de mărunțiș? Nu îți ajung și eu nu-ți dau de pomană.
Mingiuțele umplute cu rumeguș, baloanele și ochelarii de soare ar fi sărit și ar fi pășit alături de copil, dacă nemilosul vânzător nu l-ar fi îndepărtat la timp din fața lor. Copilul știa că trebuie să plece de-acolo cu două-trei jucării pe care să le păstreze până la târgul următor, altfel ocazia era pierdută, de aceea apropia palmele ca la rugăciune spunând:
-Doar o mingiuță, un cocoșel de zahăr și o pereche de ochelari, bunico, te rog!
Toate nimicurile acestea adunate la un loc costau cât trei-patru zile de muncă. Adultul se înduioșa, iar micuțul și jucăriile cu suflet pluteau ca îngerii. Copilul își punea ochelarii și avea impresia că nu mai este nimeni ca el.
Oamenii se loveau unii de alții, se opreau să se tocmească, să se întrebe de sănătate, să afle cine a murit și cine se mărită sau se însoară. Copilul s-ar fi plictisit de moarte, dacă nu ar fi avut mingiuța jucăușă. Cu o mânuță ținea strâns jucăria cu suflet (de rumeguș), iar cu cealaltă îi dădea vânt să sară. Și când jocul era mai frumos, elasticul se rupea, hârtia creponată de pe minge plesnea, iar viața de rumeguș se scurgea din ea până la ultima picătură. În zadar încerca să o salveze copilul.
-N-a trăit nici măcar o zi! Speram să rămânem împreună până la anul.
Copilul suspina și noaptea după jucăria lui, fiindcă între timp, s-au frând și brațele de plastic ale ochelarilor, în timp ce vânzătorul ambulant își număra fericit câștigul...
Pentru copiii de astăzi, iarmarocul s-a mutat la mall și este în fiecare zi. Pentru a regăsi magia jocului și a realiza că jucăriile au suflet s-a inventat nisipul kinetic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu