joi, 21 iulie 2016

Proba „costumului de baie”.

 Dorul de mare, de valuri, de vapoare și pescăruși le apăsa greu sufletele, de aceea au hotărât să ia bani de la saltea și să se ducă să-și retrăiască idila la țărm. Încă o lună de miere pentru ei doi.
-Vom face castele din nisip ca niște copii, ne vom bate pe scoici și ne vom alerga și ne vom stropi prin apă, visa tânăra soție.
-Iubita, mă lași să-ți aleg eu costumul de baie? Aș vrea să-ți demonstrez prin fapte că, dacă prin absurd te-aș pierde, nu aș mai iubi pe nimeni, niciodată cum te iubesc pe tine.
Îl asculta și simțea fiorii dragostei răspândindu-se în tot corpul. Roiuri de fluturi în stomac, emoțiile îi colorau obrajii, timpul se oprise-n loc de dragul lor.
El consultă toate site-urile despre modă și se hotărî greu. Important este că efectul a fost„waw” la vederea costumului de baie. Litoralul, perlă acvatică îi fascina. Ea era înnebunită după valurile cu gust sărat, după nisipul de aur și mângâierea soarelui pe creștet, lui i se făcea brusc rău după două ore de plajă și se întorcea la hotel după ce ea îi făgăduia că nu-și strică ziua din cauza lui.
Cum sta singură pe cearșaf se simțea copleșită de iubirea lui așa de mare, recapitulând dovezile:
-m-a adus la mare fiindcă știe că o ador
-mi-a ales și mi-a comandat costum de baie
-deși îi este rău în fiecare zi, nici nu spune să ne întoarcem acasă, nici nu mă ia cu el să mă transforme în infirmieră, ci se întoarce singur la apartamentul nupțial.
În a cincea zi, mustrările de conștiință nu i-au dat pace: „I-am făgăduit că nu mă întorc înainte de prânz, dar nu pot să-l las singur mereu! Trebuie să mă duc la el, mai întâi trec pe la farmacie și îi cumpăr ceva pentru insolație, apoi cumpăr fructe proaspete. I voi pune comprese reci pe frunte, îi voi da ceai cu gheață! Numai să nu-i fie atât de rău, încât să fiu nevoită să-l internez aici sau să chem pe cineva să conducă până acasă...Doamne, nu cumva are vreo boală incurabilă și nu-mi spune! Aș muri să-l pierd.”
Se gândise să-i facă o surpriză și să descuie încet, să meargă ca pisica fără zgomot și abia după ce trece prin hol și deschide ușa să-și anunțe prezența. Cu sufletul la gură zbura către camera lor fastuoasă. Pe hol, lângă ușa sufrageriei masive zări aruncat un costum de baie asemănător cu cel pe care-l purta.
-Doamne, am început să delirez, gândi pentru sine? Îl iubesc, mi-e frică să nu fie bolnav de moarte și mi se pare că văd costume de baie pe jos???
Din cameră se auzeau gemete.
-Sărmanul, agonizează, își spuse, deschizând cu hotărâre ușa.
În pat, soțul iubitor dezmierda o puștoaică. Ea începu să plângă și tăie cu o foarfecă într-o secundă costumul de baie găsit.
-Acum înțeleg cât de mult m-ai păcălit. De cinci zile faci asta fără rușine, iar eu te cred bolnav și plâng pentru tine! S-a terminat, s-a terminat!
-Iartă-mă, iubito, tot pe tine te iubesc mai mult repeta sfârșit.
-Atunci să plece în acest moment intrusa!
Deja lumea se strânsese pe culoar atrasă de scandal. De frică să nu fie păruită de soție, puștoaica se refugiase-n spatele „bolnăviorului”.
-Te înfășori într-un cearșaf și te duci în camera ta până voi rezolva problema cu soția mea, îi spuse el liniștit.
Pe culoar ea trecu înveșmântată ca o mireasă din lumea a treia, ducând costumul franjurat în mână. Ziariștii o fotografiau de zori. A doua zi apăru o „bombă de presă”: „Hotel bântuit de stafiile care dau proba costumului de baie”...