duminică, 10 iulie 2016

În mod normal, cuvintele se utilizează gratuit...


În mod obișnuit, cuvintele sunt cea mai scumpă resursă gratuită. Le ei din repertoriul nativ, le folosești, clădești relații, profesii,un viitor cu ele, rănești suflete, vindeci inimi rănite, fără să plătești nimic...
Uneori le așezi la loc, alterori le lași răspândite pretutindeni. Ai libertatea să le strici, nimeni nu te va pedepsi. De pildă dacă pleci în altă țară, pentru câteva luni, la întoarcere poți stâlci limba maternă pentru impresie artistică...
A stat omul și s-a gândit:„ce bogat m-aș face, dacă aș vinde cuvinte! Le-aș vinde, fără să investesc nimic. Ar fi ca și cum aș distribui într-un market pungi cu aer, ba mai avantajos fiindcă că nu aș plăti și pungile!”
Însuflețit de acest gând, și-a înfipt mâna sa lacomă în cuvinte și a început să le vândă. Se pot face afaceri colosale cu cuvintele, deși ele sunt făcute să nu coste absolut nimic.
Consultația la avocat  sau notar costă, o oră în cabinetul medical, la fel, publicitatea se plătește cel mai bine. Ziaristul transformă și el cuvintele în pâine: albă pentru el, mucegăită și otrăvitoare  pentru ceilalți.
„Informația costă”, îmi amintesc replica unei colege cu pronunțat spirit întreprinzător.
Confesiunea, la preot și psiholog costă, în afară de bani, te poate costa și reputația, fiindcă deontologia este un basm frumos în care nu cred cei care o proclamă!
Încă puțin și ni se va spune: „Cinci lei dacă vrei să-ți spun ce fac. Timpul înseamnă bani, iar ca să vorbesc cu tine, costă.”
Haideți să nu ne comercializăm limba într-atât, încât să ni se spună că am devenit un fel de  Iuda al cuvintelor!!!