miercuri, 27 iulie 2016

Mobilizare națională în spațiu european ultraeficientă


Separați de țări și ape, despărțiți de situații financiare precare, rupți de dorul de acasă, românii găsesc resursele de a se mobiliza exemplar, când situațiile limită le impun acest fapt. Ești acolo, departe, dar știi că ai văzut lumina zilei în țara în care nenorocirea a lovit nemilos și te întrebi cum ai putea întinde o mână celor rămași? Două vieți, în două spații la fel de importante, responsabilități și apartenențe duble...
Înmărmuriți de tragedia de la Colectiv, oamenii își exprimau sentimentele pe rețelele de socializare. Fotografiile celor morți sau răniți alunecau ușor-ușor pe peretele rețelei, când solidaritatea românească a început să se manifeste din spațiul european: „Ofer o cameră pentru mai multe luni la Paris, în Franța, însoțitorilor unui tânăr rănit în urma tragediei de la Colectiv. Suport și cheltuielile legate de întreținerea persoanelor, acestea să se ocupe exclusiv de bolnav.”
Îmi pare rău că i-am uitat numele omului care a postat primul anunț de acest tip, dar știu că l-am contactat în privat și l-am felicitat: „Puțini oameni fac ceea ce faceți dumneavostră, i-am spus! Vă felicit din inimă.”
„Oricine în locul meu ar face la fel, mi-a răspuns. Ne-am mobilizat aici și am strâns și bani pentru cei care nu-și permit să-și aducă răniții în străinătate. Dacă știți vreun caz, vă rog să mă anunțați! Le asigurăm alimentele, produsele de strictă necesitate, îi vom vizita la spital.”
Puțin mai târziu am citit iar o ofertă care m-a emoționat: „Familie de români din Germania, cazăm aparținătorii unui rănit din Clubul Colectiv care vor sa-l aducă să fie tratat în spitalele de-aici.”
Veneau ajutoare din toate colțurile Europei: Austria, Italia, Spania.
Atitudinea celor de-acolo îmi zdruncina sufletul din temelii. Românul plecat la capătul lumii este copleșit când nenorocirea îi lovește vatra părințească.
Europa și-a deschis porțile și ușile celor mai bune spitale pentru răniții noștri. Am simțit că nu suntem singuri în fața atâtor morți tineri, cu copiii purtând pe chipuri urmele arsurilor