sâmbătă, 16 iulie 2016

Ce inimă să ai?


Ce inimă să ai să ții în lanțuri pe cel slab, singur, năpăstuit de soartă? O inimă mai neagră decât a unui animal!
Am văzut tigrii înduioșați de drama puilor de căprioară rămași singuri. Dincolo de legea războiului pe care o aplică între adulți, fiind manifestarea directă a instinctului de supraviețuire, nu stau pe gânduri și adoptă micuții orfani. Îi hrănesc cu laptele lor și le oferă căldura unui cămin până la maturitate.
Cum să-l transformi în rob pe cel care întinde mâna și-ți imploră mila? Deja acest gest disperat este măsura unei umilințe fără precedent. În orice caz, nu te obligă nimeni să-i pui ceva în palma întinsă, dar nu ai dreptul să-l lovești peste ea sau să-l pui să cerșească pentru propriile interese.
Drept ar fi ca omul care-și robește semenul, indiferent cât ar fi de decăzut, să fie robit și el! Cum înjosește, așa să fie înjosit să simtă până la os durerea de a fi tratat fără cea mai elementară considerație!
Ce inimă să ai să intri cu camionul în plin în oameni nevinovați, în familii venite să petreacă împreună momente frumoase? Cum poți privi jucăriile strivite de roți de pe asfalt, știind că ai frânt viețile unor copii, care ți-ar fi întins mânuțele și ți-ar fi zâmbit sincer???
Mai mult ca oricând umanitatea are nevoie de o inimă adevărată!