Arta sublimă

Forma sublimă de artă nu este nici dansul, nici literatura, nici muzica sau pictura, ci noblețea inimii omului, care refuză să-și umilească semenul când are prilejul și nu-i permite acestuia să cadă în derizoriu prin propriile fapte sau replici.
Există în lumea noastră oameni, adevărați îngeri păzitori, care intervin energic în momentul în care suntem pe punctul de a ne face de râs în public, ne iau de braț delicat și ne îndepărtează de mulțime, pentru a nu comite ireparabilul. Nici nu știți cât de mult valorează gestul lor!
Cea mai adevărată artă este aceea de a fi om. Nu poate fi un artist mare, cel care nu este om cu ceilalți! Ce ar putea trasmite?
Adevărata artă este aceea de a nu lăsa în noaptea deznădejdii un suflet dezorientat. A încuraja în sensul constructiv al termenului este divin. Am văzut „oameni” care-i încurajează pe ceilalți să se certe, să se bată, să arunce cu vorbe grele unii în ceilalți.
Și dansul este grațios, dar să întinzi cuiva mâna să-l ridici după ce a căzut și s-a rănit grav, reprezintă un gest de neuitat.