Prietenii mei, curierii

Profesionalismul unui curier este mai important decât credeți. Când cel drag este la cealaltă margine a țării și dorești să-i demonstrezi că nu ai uitat de ziua lui, cauți un cadou, îl comanzi, apoi îi trimiți curierul la poartă. Când devii un obișnuit al premiiilor, curierii devin de asemenea prietenii tăi. Am întâlnit unul care m-a dezgustat profund, iar dacă nu aș fi avut răbdare, l-aș fi reclamat superiorilor și m-aș fi supărat și pe cei care au ales să facă livrarea prin firma respectivă, întrerupând legăturile cu ei, dar și profesioniști de nota 20, cărora merită să le strâng mâna și să le spun un cuvânt de laudă.
Astăzi mă aflam în oraș, cu treburi, când curierul m-a sunat pe mobil:
-Vă rog să ieșiți la poartă că vă aduc coletul de la Danone!
-Nu sunt acasă, vă cer scuze, dar sun să iasă cineva să nu mai stați degeaba.
-Avem tot timpul din lume, doamnă. Aștept.
Și a așteptat aproape 10 minute calm, elegant, până când a predat coletul pe mâini sigure și s-a încredințat că ajunge la mine.
Un alt telefon mă anunță că am primit un colet mic, iar eu explic faptul că sunt la serviciu și în cazul în care nu iese nimeni, să-l pună în poartă.
-Nu pot să fac asta! Coletul acela costă, doamnă. Nu-mi bat joc de munca și de banii nimănui. Claxonez până iese cineva.
Și așa a făcut.
În sfârșit și exemplul negativ. Comand flori pentru o distinsă doamnă, foarte dragă mie, și las datele să fie livrate într-o anumită zi, la o anumită oră, într-o instituție. Las și numărul de telefon al doamnei să fie contactată de curier, care să i le dea personal. Și el, ce face?
Lasă florile la secretariat și pleacă, iar mie îmi revin a doua zi, după ce nu mai aveam cui să i le ofer!!!